Mulțumim, Simona, și nu neapărat că am ceva în plus de spus, însă Simonei îi place să mă transforme, din când în când, vreau, nu vreau, într-un apărător al creditorului fiscal!
Și nu-mi doresc foarte tare lucrul ăsta, că n-am niciun contract, nici măcar de asistență juridică, cu ANAF-ul, dar trebuie să privim din perspectiva reală a lucrurilor: Da, avem datoria de a încerca să salvăm societăți!
Aveam această datorie, cu o singură condiție, care înglobează mai multe:
- Acele societăți și conducerea acelor societăți să fi fost de bună-credință și să fi acționat de bună-credință, pentru că nu trebuie să fie o pârghie insolvența prin care dispar și se șterg creanțele fiscale sau orice alte creanțe.
- Trebuie să analizăm cost-eficiență, ce este mai bine și rentabilitatea, în vederea maximizării, pentru că altfel poate nu merită.
Și 3: Trebuie să înțelegem atât rolul nostru, cât și rolul oricărui creditor.
Indiferent că discutăm de o procedură concursuală colectivă, cu anumite reguli stabilite și care tinde, și trebuie să fie așa, să dea posibilitatea, șansa de redresare a unei companii, asta în condițiile în care o astfel de variantă ar fi mai avantajoasă oricărei alte variante de executare silită, dar trebuie să înțelegem poziția oricărui creditor, că este fiscal, că este bancar, că este salariat, că este chirografar, că, de fapt, în spate, el își urmărește cu mare interes să-și încaseze creanța, indiferent de natura creanței respective.