În urmă cu doi ani, în primele zile de ianuarie niciun nor nu prevestea furtuna preţurilor ce avea să urmeze. Iau în calcul, desigur, starea economiei interne. Recesiunea, care debutase agresiv în martie 2020, pierduse din viteză de la un trimestru la altul, încheindu-şi ciclul înainte de martie 2021. Iar în trimestrul următor avea să fie recuperată întreaga contracţie adunată în precedentele patru trimestre. Cât priveşte dinamica preţurilor, rata optimă de la sfârşitul anului 2020, ce înscrisese România pe cel mai bun loc între cele 27 de state din UE… a dat apă la moară vocilor care susţineau de câteva luni bune că venise timpul şi pentru BNR să coboare dobânda de politică monetară spre zero, asemenea Fed, BCE şi băncilor centrale din Cehia, Polonia şi Ungaria.
Pentru că învăţase, dintr-o îndelungată experienţă, cât de grave pot fi consecinţele dacă încalci linia de echilibru, BNR s-a abţinut. E vorba despre acea linie de echilibru de care orice bancă centrală din lume este obligată să ţină seama când îşi calibrează politica monetară. Altfel ar risca să pună în primejdie stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi creditarea.