În România, pământul nu mai hrănește, ci cerșește. În spatele cifrelor reci care inundă statisticile oficiale se ascunde o tragedie umană și economică pe care guvernanții aleg, de ani de zile, să o ignore cu o nepăsare criminală. Să spui că primele 500 de companii agricole din țară și-au pierdut 70% din profit este o constatare contabilă [1]. Să vezi, în schimb, un fermier care își privește cultura de porumb uscată înainte de vreme, știind că și-a gajat casa pentru semințe și îngrășăminte, este radiografia unui eșec de sistem.
Agricultura românească a fost condamnată să trăiască de pe o zi pe alta, într-o logică a supraviețuirii brutale, din cauza lipsei totale de viziune a celor care s-au succedat la conducerea Ministerului Agriculturii și a Guvernului.
Radiografia neputinței guvernamentale: Trei mari eșecuri