Societatea Naţională Nuclearelectrica SA şi Compania Naţională a Uraniului, în insolvenţă, au finalizat miercuri tranzacţia referitoare la o parte a activelor aferente fluxului tehnologic al liniei de procesare a concentratului de uraniu, de la Uzina E a Sucursalei Feldioara a CNU, potrivit unui comunicat al Ministerului Energiei.
Tranzacția în sine nu reprezintă altceva decât o încercare eșuată a statului de a mai salva ceva din mineritul de uraniu. Ar fi bine să ne amintim cum s-a ajuns aici.
Societatea Nationala Nuclearelectrica a fost acuzata in repetate randuri ca a preferat sa achizitioneze la un moment dat pulberea de uraniu de pe pietele internationale, in conditiille in care pretul uraniului romanesc era mult mai mare decat cel livrat de competitorii externi. Nuclearelectrica a reziliat contractul cu Compania Nationala a Uraniului (CNU) pentru achizitia minereului de uraniu, in favoarea companiei canadiene Cameco, inca din anul 2015. Motivatia Nuclearelectrica era una absolut economica: “Din punct de vedere economico-financiar, pretul ofertat de CNU este mult mai mare decat pretul de piata si cu 76% mai mare decat pretul agreat prin contract intre SNN si CNU in anul 2014, fiind imposibil de sustinut financiar de SNN.