România are în proprietate zeci de companii falimentare care, în pofida pierderilor uriașe și a datoriilor istorice, continuă să funcționeze – sau cel puțin să existe – sub umbrela „administrării statului”.
Aceste firme, unele intrate în faliment acum mai bine de zece ani, altele cu insolvențe declarate în ultimii ani, sunt gestionate, supravegheate sau restructurate de instituții guvernamentale în numele interesului public. Doar că această formă de administrare înseamnă, de multe ori, nu salvarea companiilor, ci mai degrabă gestionarea unui eșec. Statul român, prin Ministerul Economiei, este acționar majoritar în 46 de companii, iar 14 dintre ele sunt în insolvență sau faliment.
Datoriile însumate pe care le au aceste companii se apropie de trei miliarde de lei (600 de milioane de euro), din care aproape 10% sunt către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), adică tot către statul român.
Odată finalizate procedurile de faliment, activele societăților vor fi vândute pentru a acoperi datoriile. În cazul insolvențelor, dacă situația economică nu se redresează, se va ajunge în același punct – falimentul.
Europa Liberă a analizat trei eșecuri ale statului în gestionarea unor companii care, în trecut, erau profitabile.