I. Planul de reorganizare – noțiune
Procedura insolvenței, o procedură colectivă prin care toți creditorii unui debitor participă împreună la satisfacerea creanțelor lor, are un scop bine definit. În art. 2 al Legii nr. 85/2014[1] se arată care este scopul procedurii, acoperirea pasivului debitorului și să se dea acestuia o șansă de redresare a activității[2].
Reorganizarea judiciară este redusă comparativ cu procedurile de faliment[3] și, din acest motiv, considerăm că trebuie acordată o șansă reală debitorilor viabili de a‑și continua activitatea. Deși sunt reglementate și proceduri preventive, în prezent, mandatul ad‑hoc și concordatul preventiv, iar în viitorul apropiat[4] urmează să existe și alte forme de prevenție a ajungerii în insolvență (acordul de restructurare și procedura de concordat preventiv regândită), anticipăm că, pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare, creditorii vor opta în continuare pentru deschiderea unei proceduri de insolvență, o procedură aflată sub controlul judecătorului‑sindic.
Din această perspectivă, analiza condițiilor unei proceduri de reorganizare judiciară este benefică.
Potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 54. din Legea nr. 85/2014, reorganizarea judiciară este „procedura ce se aplică debitorului în insolvență, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor.