Atunci când societatea supusă unei proceduri de insolvență dobândește și calitatea de suspect, inculpat sau persoană responsabilă civilmente într-un proces penal, intră în concurs, pe de o parte, interesul creditorilor privați de a le fi satisfăcute, cât mai repede, creanțele admise la masa credală și, pe de altă parte, interesul public a cărei protecție este necesară pentru buna funcționare a societății pe care o reprezintă statul – fie că în discuție este calitatea acestuia tot de creditor în procedură, fie că statul va fi privit ca unica entitate îndrituită să devină proprietarul bunurilor supuse confiscării speciale/extinse, dacă în discuție este aplicarea acestei măsuri de siguranță asupra bunurilor ce se află în patrimoniul societății insolvente suspect sau inculpat în procesul penal. Prin urmare, criteriul la care ne vom raporta în analiza noastră pentru a face observațiile necesare nu poate fi altul decât măsura justului echilibru între respectarea interesului public și satisfacerea intereselor private.
Pentru ca cititorul să parcurgă rapid istoricul evenimentelor importante în legătură cu subiectul abordat și, astfel, să aibă posibilitatea de a înțelege cu ușurință unde ne aflăm în prezent, vom recurge în cele ce urmează la o variantă concentrată de analiză.