Industria grea, metalurgia, şi-a făcut un renume ca fiind o industrie murdară, poluantă, de care tinerii fug. În contextul în care tot continentul european se vorbeşte despre combaterea schimbărilor climatice prin reducerea amprentei de carbon, şi industria europeană şi românească trebuie să ţină pasul cu trendul. Este o misiune grea, din care derivă multe întrebări: cât costă şi cine îşi asumă costurile înverzirii industriei? Cine finanţează şi cum va mai fi competitivă industria europeană?
Uniunea Europeană are ambiţia de a deveni neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, adică emisiile de dioxid de carbon să fie la nivelul la care să nu afecteze mediul înconjurător. „Ambiţia noastră este de a fi neutri din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, nu până în 2050, ci până în 2030”, spune Sandip Biswas, CEO al Primary Mining la Liberty Steel Group, unul dintre principalii jucători europeni din siderurgie şi din care face parte şi combinatul siderurgic de la Galaţi. Liberty, proprietarul combinatului din Galaţi, vrea să producă local oţel, printr-un proces care să nu polueze.