CITR – sau „Energia” grupului INTERAGRO

by Redactia
612 views

          În articolul CITR – firma de casă a Grupului InterAgro – Afaceri cu iz penal din pușcărievi l-am prezentat pe Ioan Niculae, care în perioada în care s-a aflat în spatele gratiilor, a reușit cu ajutorul unor persoane apropiate să-și controleze firmele aflate în insolvență. Investigațiile noastre nu s-au oprit doar la societățile din acel articol și am mers pe fir până am ajuns la o nouă societate în care, omul de afaceri, a făcut tot ce i-a stat în putere până a pus din nou mâna pe bunurile companiei pe care a falimentat-o. Dar să nu vă închipuiți că a dat prea mulți bani pentru a și le răscumpăra.

          Compania pe care v-o prezentăm astăzi este Energy Cogeneration Group SRL, parte din grupul de firme InterAgro și care a administrat, până nu de mult, centralele de cogenerare ce alimentau combinatele de îngrășăminte chimice deținute de Ioan Niculae, şi ar putea fi foarte bine interpretată de cititorii noștri ca şi onorare a promisiunii făcute la finalul articolului anterior că vom reveni.   

          Coincidență sau nu, lichidatorul judiciar al firmei aflate în faliment este tot CITR SPRL prin intermediul filialei din Ilfov, iar reprezentantul lichidatorului este Ionuț Șandor. Se pare că acest Ionuț Șandor se ocupă de toate societățile lui Niculae la care CITR este lichidator judiciar.          

          Energy Cogeneration Group SRL a intrat în insolvență în luna septembrie 2017 și este deținută de Ioan Niculae prin intermediul altor firme de-ale sale, cum ar fi Viromet SA, Amonil SA, Amurco SRL, GA-PRO-CO Chemicals SA, Donau Chem SRL, Interagro SA, Rafinăria Astra Română SA și Bio Fuel Energy.   

          La scurt timp după deschiderea procedurii de insolvență, Ioan Niculae a pus în mișcare un mecanism prin care a ajuns să controleze procedura de faliment. Acesta a achiziționat creanța Băncii Transilvania în cuantum de 138 de milioane lei prin intermediul firmei Popasul Trebeș SRL, care mai nou se numește Nitromania BC SRL și care este deținută de Eusebiu Guțu, un apropiat al omului de afaceri. Mai mult, cei doi au fost parteneri de afaceri și la CEREALCOM SA.

           Ce l-a mânat pe Ioan Niculae să facă acest lucru a fost faptul că bunurile pe care și le dorea erau ipotecate către Banca Transilvania. Din toată creanța de 138 milioane lei a Băncii Transilvania, aproape 39 de milioane lei era garantată. Riscul pe care Ioan Niculae nu și l-a asumat a fost acela ca nu cumva Banca Transilvania să fie un oponent vehement în adunările de creditori atunci când se decide modalitatea de vânzare și prețul de la care să pornească vânzarea bunurilor pentru că, cu siguranță aceasta ar fi încercat să le vândă la un preț cât mai ridicat.

          Prețul cesiunii de creanță nu a fost făcut public, însă practica ne-a arătat de atâtea ori că întotdeauna a fost mai mic și de cât valoarea bunurilor aduse în garanție.

          După ce firma a intrat în faliment în septembrie 2019, acest Ionuț Șandor a propus creditorilor, în luna noiembrie a aceluiași an, să aprobe strategia de valorificare a unor bunuri imobile și mobile din patrimoniul societății Energy Cogeneration Group SRL, respectiv un regulament care cuprinde instrucțiunile de desfășurare a licitației de vânzare a acestora.

          În așa zisa adunare a creditorilor, au votat doar două societăți, Inter-Gaz Est SRL și Popasul Trebeș SRL, ambele controlate de Ioan Niculae. Dacă mai devreme v-am arătat că Eusebiu Guțu este cel care deține în acte Popasul Trebeș SRL, acum vă spunem și că Inter-Gaz Est SRL este o societate deținută Ioan Niculae prin intermediul altor două societăți: Interagro SRL şi Bio Fuel Energy SRL.   

          Așa că votul nici că se putea să fie altul decât unul favorabil. Ce s-a propus, asta s-a și votat. Procesul verbal pe care lichidatorul judiciar l-a încheiat la data de 22 noiembrie 2019 îl puteți regăsi în Buletinul Procedurilor de insolvență nr. 22355 din 25 noiembrie 2019. Deși în procesul verbal nu se precizează prețurile la care s-a aprobat scoaterea la vânzare a bunurilor, de acestea e ușor să ne dăm seama încă de la prima licitație. Surprinzător sau nu, lichidatorul judiciar Ionuț Șandor de la CITR nici măcar nu a simulat o tentativă de a încerca să vândă bunurile la un preț cât mai mare, cum ar fi fost logic.

          Astfel că, bunurile scoase la vânzare au fost adjudecate încă de la prima ședință de licitație ținută în 03 decembrie 2019 afaceristul Ioan Niculae băgându-și la înaintare propriile firme. Activul „Pachet Zimnicea – bunuri mobile și imobile” a fost vândut la prețul de 1,4 mil. euro fără TVA iar „Pachet Amurco Bacău – bunuri mobile și imobile” la prețul de 1,8 mil. euro fără TVA. Adjudecatarul acestora a fost Popasul Trebeș SRL și care bineînțeles că a solicitat ca bunurile să-i fie date în contul creanței, fiind astfel obligat să mai achite doar TVA-ul din tranzacție și cheltuielile de procedură.

          Cel de-al treilea activ scos la vânzare a fost „Pachet 2 Turnu Măgurele – bunuri mobile – vânzare în bloc”, acesta fiind adjudecat tot la data de 03 decembrie de AEP Giurgiu Port SA la prețul de 700 mii euro exclusiv TVA. AEP Giurgiu Port este deținută în acte de nimeni altul decât președintele comitetului director de la Astra Giurgiu, echipa de fotbal a lui Ioan Niculae.

          Acesta a cerut la fel ca și amicul său Guțu de la Popasul Trebeș SRL să îi fie dat activul în contul creanței și să nu mai fie nevoit să le plătească. Dar, spre deosebire de Guțu, a fost descalificat în final pentru că nu a achitat cheltuielile aferente preluării, TVA-ul și cheltuielile de procedură în cuantum de 900 mii lei deși a beneficiat chiar și de o prelungire a termenului de plată. Votul celui care a contat atunci când i-a fost prelungit termenul de plată a fost cel dat de Guțu de la Popasul Trebeș SRL.

          Ca să înțelegeți cât de meticulos a fost gândit modul în care Niculae să își ia bunurile înapoi, ca și cum ar fi ale lui personale și nu ale firmei, înainte să se deschidă insolvența la Energy Cogeneration Group SRL, s-a cesionat o parte din creanța garantată de la Popasul Trebeș SRL către AEP Giurgiu Port SA. Practic, acesta a fost modul în care a apărut ca și creditor societatea AEP Giurgiu Port SA.

          În baza aceleași strategii de valorificare, în cadrul licitației din 29 iulie 2020, Popasul Trebeș SRL și-a adjudecat de aceeași manieră bunul „Pachet 1 – Turnu Măgurele – bunuri mobile și imobile – vânzare în bloc” scos la vânzare la prețul de 716 mii euro, adică în contul creanței și achitând doar partea de TVA și cheltuielile de procedură aferente.         

          Ultimele bunuri rămase în patrimoniul Energy Cogeneration Group SRL, „Pachet 2 Turnu Măgurele – bunuri mobile – vânzare în bloc”, au fost din nou scoase la vânzare în baza deciziei creditorilor din luna noiembrie 2020, iar ulterior achiziționate tot de AEP Giurgiu Port SA în cadrul unei licitații din aprilie 2021. Și de această dată, când ne referim la decizia creditorilor vorbim de o decizie luată în fapt de Popasul Trebeș SRL. Decizia creditorilor o regăsiți în Buletinul procedurilor de insolvență 20168 din 25 noiembrie 2020.  

          După toate aceste vânzări, nu putem să vedem decât modul în care Ioan Niculae a reușit să-și ia înapoi bunurile după ce a băgat firma în faliment și culmea este că, reprezentantul lichidatorului judiciar CITR, Ionuț Șandor, nici măcar nu s-a obosit să propună scoaterea la vânzare a bunurilor la un preț cât mai mare. Acest Ionuț Șandor le-a scos la vânzare la prețul de lichidare care era de aproape 4,7 mil. euro în timp ce prețul de piață al acestora era de peste 7 mil. euro. Chiar dacă poate nu s-ar fi vândut la prețul de piață pentru că totuși vorbim de o firmă în faliment, măcar am fi putut vorbi de un efort minim din partea lichidatorului judiciar de a recupera cât mai mulți bani pentru creditori.

          Ceea ce este însă foarte interesant în toată această sarabandă de vânzări este subevaluarea evidentă a instalațiilor de cogenerare, care practic au capacitate instalată de 15 MW, și toată piața știe că 1 MW costă 1 milion Euro și s-au vândut la nici jumătate din preț, așa cum am descris anterior.

          Secretul stă în modul în care s-a efectuat evaluarea, mai bine zis subevaluarea. O simplă căutare pe net și am găsit că evaluatorul este din fieful de la Bacău, un oraș mic când e vorba de afaceri mari. La fel și cumpărătorul Energy Cogeneration Group SRL (mai exact, Popasul Trebeş SRL).

          Ne întrebăm simplu: oare cine și cum a compensat valoarea comisionului pe care l-ar fi încasat CITR dacă vindea la prețul corect? Pentru că CITR nu e o firmă care să nu știe cât e prețul MW-ului instalat. Surprinzător și nemaiîntâlnit este că CITR, la o lună după ce i-a fost aprobat un onorariu variabil de 5% din valoarea de adjudecare în cazul preluării activelor în contul creanței de către creditori, a solicitat creditorilor aprobarea unui nou onorariu variabil, de această dată, diminuat la 2,5% plus TVA. Bineînțeles că solicitarea sa a fost aprobată de creditori la data de 22 noiembrie 2019 și când zicem creditori, ne referim din nou la Inter-Gaz Est SRL și Popasul Trebeș SRL. Să fie o coincidență că unul dintre adjudecatarii bunurilor scoase la vânzare a fost chiar Popasul Trebeș SRL?  

          Și mai avem o întrebare, ce-i drept, ca și la prima, nu ne așteptăm la răspuns: CITR a prezentat vreodată creditorilor (alții decât firmele grupului Interagro) actualizarea creanței bancare preluate prin cesiune de Popasul Trebeş SRL după stingerea parțială prin plățile/bunurile preluate în insolvențele firmelor din grup unde s-a tot înscris?  Și, ca o paranteză, oare nu cumva creanța semnificativă folosită pentru a deveni majoritar la categoria garantate în Interaction SRL (situație detaliată în articolul invocat la început) provine tot din celebra cesiune făcută cu BT?

          Era de datoria administratorului judiciar să verifice și să actualizeze corespunzător  tabelele de creanțe, pentru a nu se vicia ulterior rezultatele ședințelor de vot (dacă găsim timp, o să le analizăm și noi) sau, mai trist, să facă posibile preluări de bunuri în baza unor creanțe neacoperite de realitate (tehnic, se numesc fictive ).

          Asupra lui Ionuț Șandor începem să ne ridicăm niște semne de întrebare atunci când îl vedem în dosarele de faliment a firmelor lui Ioan Niculae și ne este greu să credem că e vorba doar de neprofesionalism.

          Andrei Cionca, patronul său, l-ar fi concediat de mult dacă ar fi făcut fără știința sa greșeli de amator, pe când el e un „partener” în CITR. Vă lăsăm însă pe voi să trageți concluziile, noi între timp vom căuta să vă actualizăm cu ce mai găsim prin insolvențele „magistral” duse sub bagheta marelui maestru Cionca.

          Vom reveni cu noutăți, mai ales că, recent CITR a scos din nou la licitație un teren din Regie aflat în patrimoniul Interagro SA, demers contestat vehement în presă de Tabogo Property și se pare că e un subiect „fierbinte”.   

Redacția  

Stiri similare

Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența. Vom presupune că sunteți de acord cu acest lucru, dar puteți renunța dacă doriți. Accept Read More