La Râmnicu Vâlceam a funcționat stația pilot unde s-a obținut prima dată apă grea românească, Ulterior, s-a construit prima fabrică de apă grea a României, la Turnu Severin, aflată în subordinea Centralei Industriale de Produse Anorganice (CIPA) Râmnicu Vâlcea.
Uzina de apă grea, parte din programul de energie nucleară, a fost proiectată de la început cu misiunea principală de a aproviziona cele cinci reactoare planificate de Nicolae Ceaușescu la Cernavodă. Avea cea mai mare capacitate de producție din lume (180 de tone de apă grea pe an, comparativ cu 60 de tone anual – Argentina și 160 de tone anual – India), dar costurile de producție erau tot mai necompetitive din cauza managementului defectuos din ultimii ani. Producția sa anuală însemna echivalentul încărcării inițiale a unei unități CANDU 6 pe o perioadă de trei ani.