Interesul pentru această temă a pornit de la situații de speță în care asociați, acționari sau chiar terți față de o anumită procedură de insolvență achită creanțe înscrise la masa credală cu scopul de a dobândi majoritatea drepturilor de vot în adunarea creditorilor. Scopul pentru care sunt achitate creanțele altor subiecți de drept nu este unul altruist, ci acela de a impune prin vot o modalitate de vânzare care fie favorizează creditorul devenit majoritar pentru o eventuală adjudecare în contul creanței, fie netezește calea unui SPV pregătit special pentru cumpărarea bunurilor în condiții dinainte convenite.
Pentru facilitarea realizării unui asemenea scop, una dintre modalitățile utilizate este aceea de a adopta prin regulamentul de vânzare o manieră de expunere de piață irelevantă care restrânge diseminarea informației și face ca oferta publică de vânzare să nu ajungă la publicul larg. Crearea unor condiții de competitivitate la licitația publică este subminată astfel de la bun început.
Cu titlu de exemplu, în astfel de Regulamente se precizează că publicitatea se va face prin afișarea anunțului de vânzare la sediul imobilului, la sediul vânzării, la sediul lichidatorului, la sediul primăriei. Este sediul tribunalului sau sediul primăriei „o piață”? Cu siguranță nu.