Nimeni nu a “acuzat” vreodată autorităţile guvernamentale ale ţării noastre de responsabilitate în elaborarea unor politici economice raţionale sau de gestionarea cumpătată a banilor publici.
Mereu a fost vorba doar despre diferite “nuanţe” ale iresponsabilităţii autorităţilor centrale, susţinute puternic în acest sens de autorităţile locale, iar rezultatul a fost creşterea exponenţială a datoriei publice în ultimul deceniu şi jumătate, pe fondul unei creşteri similare a divergenţei dintre dinamica datoriilor şi a surselor de rambursare.
Conform datelor de la Ministerul de Finanţe, datoria administraţiei publice era de circa 654,5 miliarde de lei în noiembrie 2022, conform metodologiei UE, adică de circa două ori mai mare decât în 2018. Produsul Intern Brut a crescut în aceeaşi perioadă cu doar 41%, fiind estimat la o valoare nominală de 1,355 trilioane de lei pentru întreg anul 2022, după o revizuire de la 1,357 trilioane de lei.
Deficitul bugetar din perioada pandemiei nu a fost decât punctul culminant al unei “desfrânări” fiscale manifestate prin deficite de peste 3% din PIB pentru o perioadă îndelungată, chiar şi în anii în care economia ţării noastre înregistra cele mai mari creşteri din UE.