Contextul economic global, tensionat de incertitudinile geopolitice, dar şi dezvoltarea exponenţială a tehnologiilor digitale avansate, care pot contribui la eficientizarea activităţii în toate sectoarele de activitate, determină principalele economii ale lumii să revină la practica politicilor industriale pentru a-şi atinge obiectivele. Dacă în trecut astfel de politici vizau, cu prioritate, creşterea economică şi crearea de locuri de muncă, cele recente sunt concentrate pe securizarea lanţurilor de aprovizionare şi dezvoltarea unor tehnologii performante în domeniile cheie ţinând cont, de asemenea, de obiectivele climatice. Prin iniţiative de acest tip, guvernele pot oferi diverse facilităţi sau finanţare directă pentru a încuraja investiţiile, dar, în acelaşi timp, pot genera şi tensiuni în relaţia cu partenerii comerciali sau potenţialii investitori.
Printre politicile industriale recente se numără legea privind reducerea inflaţiei („IRA”) din SUA, Alianţa Europeană a Bateriilor sau iniţiativele strategice ale Japoniei privind lanţul de aprovizionare. De asemenea, există numeroase iniţiative care vizează cercetarea şi inovarea în domenii critice, cum ar fi energia verde şi tranziţia digitală (Orizont Europa), sau alianţe sectoriale, precum cele care susţin dezvoltarea unor tehnologii de vârf în domeniul semiconductorilor.